Cum să privești anxietatea și depresia cu mai multă înțelegere și speranță

Atunci când vorbim despre nevroze – fie că le numim anxietate, depresie sau alte tulburări emoționale – avem tendința să le privim ca pe niște defecte, ca pe niște „anomalii” care trebuie eliminate rapid. Din perspectiva psihoterapiei adleriene, însă, nevroza nu este doar o boală în sens strict medical, ci o încercare de adaptare, un semnal că persoana a ales – proces inconștient! – o soluție greșită la o problemă de viață.

Această perspectivă nu contrazice abordările medicale moderne, ci le completează. Diagnosticul psihiatric este esențial, tratamentul medicamentos își are locul atunci când simptomele sunt severe, iar psihoterapia adleriană poate aduce sens și direcție. Privite împreună, aceste abordări conturează un model multidisciplinar, în care omul este sprijinit pe toate planurile – biologic, psihologic și social.

Cum vede Alfred Adler nevrozele: o „soluție greșită”

Alfred Adler, fondatorul psihologiei individuale, susținea că fiecare dintre noi își dezvoltă, încă din copilărie, un stil de viață. Acesta este un set de convingeri, atitudini și strategii prin care interpretăm lumea și ne raportăm la ea.

Când viața aduce provocări – în muncă, în relațiile cu ceilalți sau în iubire –, iar stilul de viață nu oferă răspunsuri adecvate, individul poate recurge la o strategie de evitare. Aici apare nevroza: nu ca un accident, ci ca o modalitate de a se proteja.

Exemplu: cineva care simte că nu poate face față cerințelor profesionale poate dezvolta anxietate  puternică, ce îl împiedică să participe la interviuri sau să își asume proiecte noi. În plan conștient, anxietatea este o problemă; în plan inconștient, ea funcționează ca o „scuză” pentru a evita un posibil eșec.

Dezechilibrul dintre sarcinile vieții

Adler descria trei mari sarcini ale vieții:

1. Munca – participarea productivă la societate.
2. Prietenia și comunitatea – legăturile sociale, sentimentul de apartenență.
3. Iubirea și intimitatea – relațiile apropiate și viața de cuplu.

Un individ sănătos își găsește echilibrul între aceste domenii. Însă atunci când unul dintre ele este neglijat sau blocat, apare dezechilibrul, iar acesta se poate transforma în anxietate sau depresie.

Exemplu: o persoană foarte activă profesional, dar care evită relațiile intime din teama de vulnerabilitate, poate ajunge să simtă un gol interior. Depresia care urmează exprimă exact dezechilibrul dintre sarcinile vieții.

Sentimentul de inferioritate și compensațiile sale

Un alt concept central la Adler este sentimentul de inferioritate. Toți oamenii îl trăiesc, într-o formă sau alta. Pentru unii, acest sentiment devine motor al dezvoltării. Pentru alții, devine o povară constantă.

Dacă acest sentiment nu este însoțit de sprijin și încurajare, persoana caută compensații. Uneori sunt sănătoase (efort, perseverență), alteori devin nesănătoase: retragerea, izolarea, anxietatea. „Boala” devine astfel o strategie de protejare a imaginii de sine, dar și o îndepărtare de viața reală.

Anxietatea și depresia privite adlerian

• anxietatea este adesea o anticipare exagerată a eșecului. O alarmă care sună înainte de un pericol real. Persoana își spune: „Mai bine evit acum, ca să nu greșesc mai târziu.”
• Depresia este o retragere din sarcinile vieții, un mod de a spune: „Nu mai are rost să încerc, mai bine renunț.”

Exemplu: un adolescent cu anxietate  socială preferă să nu mai iasă din casă de teamă să nu fie ridiculizat. Simptomele îl protejează, dar îl privează de apartenență și prietenie – exact ce i-ar fi necesar.

Ce oferă psihoterapia adleriană

În lucrul cu persoanele cu nevroze, psihoterapia adleriană urmărește nu doar reducerea simptomelor, ci și reconstrucția modului de raportare la viață.

1. Analiza stilului de viață – prin amintiri timpurii, credințe și scopuri inconștiente.
2. Dezvăluirea vieții-minciună (life-lie) – conștientizarea justificărilor oferite de simptome.
3. Întărirea sentimentului de apartenență – cultivarea conectării și a contribuției la comunitate.
4. Dezvoltarea curajului – Adler spunea că nevroza este lipsă de curaj. Pașii mici dau experiența schimbării.
5. Stabilirea scopurilor realiste – în locul idealurilor imposibile, să avem obiective accesibile și sănătoase.

Abordarea multidisciplinară

Este important de subliniat că psihoterapia adleriană nu este singura cale de înțelegere și vindecare. În multe cazuri, colaborarea cu psihiatrul este vitală.

• În depresia severă, medicația poate fi esențială.
• În anxietatea intensă, tratamentul medicamentos poate oferi spațiul necesar terapiei.
• Suportul social și consilierea educațională completează procesul.

Recuperarea optimă vine atunci când lucrează împreună: psihoterapeut, psihiatru, medic de familie, familie și comunitate.

Nevroza nu înseamnă lipsă de valoare, ci un semnal că stilul de viață actual nu mai funcționează. Soluțiile greșite pot fi transformate în soluții sănătoase.

Cu sprijinul potrivit – psihoterapie, tratament medicamentos, relații de suport – oamenii își pot recăpăta echilibrul.

Adler spunea că scopul psihoterapiei este acela de a ajuta omul să își recapete curajul de a trăi.