Sunt psiholog și psihoterapeut, cu formare în psihoterapia adleriană. De mai bine de 15 ani lucrez cu adulți care, din motive diferite, ajung într-un punct în care lucrurile „funcționează” (nu prea mai funcționează, dar asta e mai greu de acceptat inițial), dar cu un efort prea mare.
Uneori e vorba despre anxietate, despre relații care se blochează, despre situații stresante sau dificile sau/și despre o stare difuză de nemulțumire greu de pus în cuvinte.
Psihoterapia nu începe, de regulă, atunci când totul se prăbușește. De cele mai multe ori, începe când cineva își dă seama că a tot dus, a tot explicat, a tot încercat – și parcă nu mai vrea să facă asta singur.