Adolescenta – perioada definitivarii structurii personalitatii

De curand, disparitia si, apoi, gasirea unei adolescente, au fost subiecte de discutie pentru toata lumea, atat online, cat si offline, si, evident, fiecare are o parere proprie pe care o sustine cu tarie.

Orice subiect cu incarcatura emotionala face ca logica privata a celor pe care ii atinge sa se inflameze. Acum se cauta vinovatii: relatia proasta cu parintii, biserica care ii transforma pe copii in habotnici (in anii 90 problema erau „rockerii satanisti”), scoala, societatea, etc.

Istoricul evenimentelor nu ma interseaza, dar consider ca este nevoie sa subliniez cateva trasaturi ale acestei etape de dezvoltare umana, care, daca nu este vorba despre patologie – episod psihotic –, se regasesc si in comportamentul acestei fete si care, astfel, nu mai fac obiectul senzationalului mediatic.

Alfred Adler spunea ca „stilul vietii” se formeaza pana in jurul varstei de 5 – 7 ani. In perioada 0 – 7 ani, individul este expus la majoritatea evenimentelor ce compun o existenta completa si, in urma interactiunii cu ele, fiecare isi formeaza propriile pareri, metode si tehnici de a le gestiona. Este de subliniat ca deciziile, parerile si tehnicile, chiar daca sunt geniale pentru un copil, sunt totusi ale unui copil. Dr. Rudolph Dreikurs sustinea acesta parere spunand: ”copiii sunt buni observatori, dar proști interpreți”.

In perioada ce urmeaza copilariei, metodele invatate in primii ani sunt testate si reconfirmate, fara a exista reevaluarea lor critica, ci doar rafinarea acestora si adaptarea lor (sau nu) normelor sociale.

Adolescenta, ca etapa a ontogenezei, trebuie analizata din doua perspective: una psihofiziologica si una psihosociala.

Psihofiziologia adolescentului sta sub influenta modificarilor hormonale, a trecerii de la corpul si psihicul unui copil la cele ale unui tanar. Aparitia menstruatiei, cresterile explozive in greutate si inaltime, aparitia pilozitatii, etc. au un impact major asupra perceptiei propriei persoane. Adolescentii normali nu arata ca Barbie si Ken, armonia trasaturilor din copilarie poate fi distrusa de episoadele de crestere, apar cosuri sau probleme ortodontice, urechi mai mari in comparatie cu capul sau nasuri coroiate. Aceste modificari au mare influenta asupra echilibrului emotional.

Aspectul psihosocial este dat de schimbarea de rol si statut. Nevoia de apartenenta la grup se manifesta, la toti indivizii, incepand cu prima zi de viata si ramane valabila pana in ultima. La adolescenti, se muta centrul de greutate de pe primul grup social in care individul isi face un loc – familia – , spre cel social, grupul de prieteni si colegi devenind masura succesului si valorii. Succesul integrarii este direct influentat de gradul de maturizare pe care il prezinta individul. Conform studilor pe dinamica grupurilor de adolescenti, maturizarea precoce sau tarzie are o contributie importanta in adaptarea sociala si in gradul de acceptare.

In etapele dezvoltarii ale lui Jean Piaget, adolescenta este cuprinsa intre 15 si 18 ani, dar limitele poate fi mai laxe, unii psihologi ingloband si pubertatea. Astfel, se poate vobi despre adolescenta intre varsta de 11 – 12 ani pana in jurul varstei de 19 – 20 ani. Reiese ca exista o perioda destul de lunga in care se fundamenteaza personalitatea, iar aceasta perioada este plina de „furtuni”.

 O mare importanta, atat pentru interesele imediate ale adolescentului, cat si pentru dezvoltarea acestuia pe termen lung, o are felul in care se informeaza si sursele de unde acesta isi ia informatia si indrumarea. Intrebarile despre rolul in lume, despre sensul vietii acum apar si nelamurirea lor poate deveni o problema, chiar dramatica, pentru adolescent.  Si cu cat nivelul de inteligenta este mai mare si cel de educatie este mai complex, cu atat nevoia de intelegere a acestora devine si mai stringenta. Acutizarea acestor probleme poate genera stari depresive sau de anxietate, iar aceasta nu este o situatie tolerabila, avand ca rezultat chiar recurgerea la comportamente disruptive cum este, de exemplu, fuga de acasa.

Fata in cauza, se pare, nu a facut nimic iesit din comun, multi adolescenti pleaca de acasa in cautarea propriilor raspunsuri, doar ca nu toti fug la manastire si nu toti sunt olimpici.