Principiile psihologiei adleriene: holism, teleologie, spirit comunitar și logica privată

Introducere

Psihologia adleriană, întemeiată de Alfred Adler la începutul secolului XX, rămâne una dintre cele mai influente orientări psihoterapeutice. Printr-o viziune integrativă și profund umanistă, Adler a oferit o înțelegere originală a ființei umane, punând accent pe scop, apartenență și unicitatea fiecărei persoane.

Printre principiile fundamentale ale teoriei sale se numără holismul, teleologia, Gemeinschaftsgefühl (spiritul comunitar) și fenomenologia –  perspectivă subiectivă asupra vieții, cunoscută și ca logica privată. Aceste concepte nu sunt doar noțiuni teoretice, ci repere aplicabile în viața de zi cu zi și în practica psihoterapeutică.

1. Holismul – omul ca unitate indivizibilă

Un principiu de bază în psihologia adleriană este holismul. Adler a subliniat că ființa umană nu poate fi înțeleasă prin fragmentare – în trup, minte, emoții sau comportamente. Omul funcționează ca un întreg indivizibil, iar fiecare reacție, simptom sau decizie își găsește sensul doar în cadrul întregii vieți.

Exemplu:
Un student care acuză migrene înainte de examene nu este doar „bolnav” din punct de vedere medical. Dintr-o perspectivă holistică, stresul psihologic, presiunea autoimpusă, teama de eșec și manifestarea fiziologică a corpului se împletesc într-o singură realitate. Înțelegerea persoanei ca întreg, în contextul vieții ei, permite găsirea unor soluții reale – nu doar tratarea simptomului, ci și restructurarea modului în care aceasta se raportează la performanță și valoare personală.

2. Teleologia – comportamentul orientat spre scop

Al doilea principiu este teleologia, conform căruia oamenii nu sunt doar rezultatul cauzelor trecute (traume, ereditate, mediu), ci mai ales al scopurilor către care tind. Nu „De ce?”, ci „Cu ce scop?”.

Individul acționează în prezent cu intenția de a atinge un anumit obiectiv – fie el conștient sau inconștient. Astfel, un comportament aparent irațional poate căpăta sens atunci când este privit prin prisma scopului pe care îl servește.

Exemplu:
O adolescentă care evită să vorbească în public nu face acest lucru doar din „timiditate”. Scopul ascuns al comportamentului său este protejarea imaginii de sine și evitarea posibilității de a fi judecată. În terapie, întrebarea esențială nu este doar „ce ți s-a întâmplat în trecut?”, ci și „în ce direcție te duce acest mod de a acționa?”.

Teleologia scoate în evidență capacitatea fiecărei persoane de a-și rescrie scopurile și de a-și orienta viața către o direcție mai constructivă.

3. Gemeinschaftsgefühl – spiritul comunitar

Un concept central la Adler este Gemeinschaftsgefühl, tradus ca sentiment de apartenență sau spirit comunitar. Potrivit acestui principiu, sănătatea psihică este strâns legată de capacitatea omului de a se simți parte a unei comunități și de a contribui la binele celorlalți.

Izolarea, egoismul și lipsa de conectare duc la dezechilibre și suferință. În schimb, integrarea într-o rețea de relații sănătoase oferă stabilitate, sens și reziliență.

Exemplu:
Un individ de succes, dar lipsit de prieteni apropiați și de legături autentice, poate trăi cu sentimentul de gol interior. În contrast, o persoană cu resurse materiale mai modeste, dar implicată în viața comunității, mai conectată la cei din jurul său, simțindu-se utilă, va manifesta un nivel mai ridicat de sănătate psihică.

Adler considera lipsa spiritului comunitar drept o cauză fundamentală a tulburărilor nevrotice. Astfel, reconectarea la ceilalți devine o condiție esențială pentru vindecare și echilibru.

4. Fenomenologia și logica privată

Un alt principiu adlerian fundamental este fenomenologia. Nu percepem realitatea așa cum este ea, ci prin „lentilele” proprii, formate în copilărie și consolidate de experiențele de viață.

Această interpretare unică poartă numele de logica privată. Este un set de convingeri, reguli și concluzii personale care, deși pot părea ilogice din exterior, dau coerență comportamentului individului.

Exemplu:
Un adult perfecționist care crede că „dacă nu sunt cel mai bun, nu merit să fiu iubit” trăiește după o logică privată formată în copilărie. Din afară, convingerea pare nerealistă. Totuși, pentru el explică deciziile, eforturile și fricile cotidiene. În terapie, logica privată este explorată și confruntată cu bunul-simț comun, ceea ce permite apariția unor perspective mai flexibile și mai sănătoase.

Cum se completează principiile adleriene?

Aceste concepte nu funcționează izolat, ci alcătuiesc un cadru integrativ:

• Holismul arată că omul este o unitate.
• Teleologia explică orientarea întregului spre un scop.
• Spiritul comunitar definește scopurile autentice ca fiind cele care includ și dimensiunea socială.
• Logica privată explică diferențele individuale și modul unic în care fiecare persoană își vede viața.

Exemple integrate

1. Holism + Teleologie
   Un manager epuizat nu suferă doar de „muncă în exces”. Din perspectivă holistică, lipsa de echilibru între viața personală și profesională, dar și căutarea constantă de validare, poate explica situația. Teleologic, scopul său inconștient este menținerea recunoașterii sociale, chiar cu prețul propriei sănătăți.
2. Spirit comunitar + Logica privată
   O persoană care afirmă „nu poți avea încredere în nimeni” trăiește după o logică privată restrictivă. Aceasta blochează dezvoltarea sentimentului de apartenență și menține izolarea. În terapie, explorarea acestei credințe deschide calea reconectării cu ceilalți.

Concluzie

Principiile psihologiei adleriene – holismul, teleologia, spiritul comunitar și logica privată – oferă o perspectivă unitară și profundă asupra ființei umane.

Ele ne reamintesc că:

• omul este un întreg, nu suma unor părți;
• nu suntem doar produsul trecutului, ci creatori de scopuri și direcții;
• sănătatea noastră depinde de calitatea relațiilor și de contribuția la comunitate;
• fiecare dintre noi trăiește într-o „logică privată” ce poate fi ajustată pentru o viață mai echilibrată.