Viața lui Alfred Adler: Povestea unui om care a învățat din fiecare experiență trăită

Alfred Adler s-a născut la 7 februarie 1870, în Rudolfsheim, un cartier de la periferia Vienei, într-o familie evreiască modestă. Era al doilea dintre cei șapte copii ai lui Leopold și Pauline Adler. Tatăl lui era comerciant, iar mama casnică. Deși familia nu era bogată, atmosfera în casă era una stabilă, cu reguli clare și o rutină destul de simplă.

Copilăria lui Alfred nu a fost una ușoară. La doar câțiva ani, a fost bolnav de rahitism, ceea ce l-a împiedicat să meargă până la vârsta de patru ani. Apoi, la cinci ani, s-a îmbolnăvit grav de pneumonie, iar doctorul le-a spus părinților săi că nu va supraviețui nopții. A scăpat cu viață, dar experiența a lăsat urme adânci. Mai târziu, Adler avea să spună că atunci a înțeles prima dată ce înseamnă viața și moartea. Iar acest moment, deși nu și-a dat seama atunci, avea să joace un rol esențial în direcția pe care o va urma mai târziu.

În ciuda problemelor de sănătate, Alfred a fost un copil energic. Avea o relație apropiată cu fratele său mai mare, dar exista și o competiție tacită între ei. Adler avea adesea impresia că fratele său era preferatul părinților. Acest lucru l-a ambiționat. De altfel, chiar el spunea că această comparație permanentă a fost una dintre primele lui motivații să devină „mai bun”.

La școală, lucrurile nu au mers foarte bine de la început. În primii ani, a avut dificultăți cu învățătura, iar profesorii nu-l vedeau cu ochi buni. Unul dintre ei chiar i-a spus tatălui său că băiatul n-are niciun viitor. Dar Adler n-a renunțat. După câțiva ani a început să recupereze. Iar când a ajuns adolescent, lucrurile s-au schimbat complet. Devenise curios, atent, dornic să înțeleagă lumea din jur.

După terminarea liceului, Alfred s-a înscris la Facultatea de Medicină din Viena. Nu a fost o alegere inspirată de o pasiune bruscă pentru medicină, ci mai degrabă o decizie practică. Voia o meserie stabilă, iar medicina părea o cale sigură. A început studiile în 1888 și le-a terminat în 1895.

Imediat după absolvire, și-a început activitatea ca medic oftalmolog, dar nu a rămas mult timp în acest domeniu. A trecut repede la medicina generală și s-a stabilit într-un cartier muncitoresc din Viena, aproape de gară. Avea cabinetul chiar în locuința sa și trata pacienți dintre cei mai diverși: muncitori, oameni săraci, imigranți, femei care lucrau în fabrici. Această apropiere de viața reală a oamenilor l-a influențat profund.

În 1897, s-a căsătorit cu Raissa Timofeyevna Epstein, o evreică originară din Rusia, studentă la medicină, militantă pentru drepturile femeilor și puternic implicată politic. Raissa era o femeie inteligentă și hotărâtă. Împreună au avut patru copii, dintre care doi au urmat cariere în domeniul psihologiei și medicinei.

În anii care au urmat, Adler a început să se implice mai mult în discuțiile din cercurile intelectuale ale Vienei. A scris articole și a participat la dezbateri pe teme sociale și medicale. Era interesat de sănătatea publică, de condițiile de muncă ale claselor defavorizate, de rolul educației în formarea caracterului. Nu era un teoretician închis în birou, ci un om implicat în realitate.

În 1902, a primit o invitație care avea să-i schimbe viața. Sigmund Freud, deja cunoscut pentru teoriile sale despre inconștient și vis, îl invita să se alăture unui grup restrâns de medici și intelectuali care discutau ideile sale. Adler a acceptat și a devenit membru fondator al „Societății Psihologice de Miercuri”, care ulterior avea să fie cunoscută drept prima școală de psihanaliză.

La început, colaborarea dintre Freud și Adler a fost una cordială. Își respectau ideile, chiar dacă uneori nu erau de acord. Cu timpul, însă, diferențele dintre ei au devenit tot mai clare. Freud punea accent pe sexualitate și inconștient, Adler pe mediul social, voință și motivație. În 1911, după mai multe conflicte, Adler s-a desprins de grupul lui Freud și a fondat propria sa direcție: „Psihologia individuală”.

Pentru Alfred Adler, această despărțire nu a fost ușoară. Își pierduse o parte din sprijinul comunității psihanalitice, dar, în același timp, simțea că își găsise vocea proprie. A început să țină conferințe, să scrie cărți și să își dezvolte ideile în jurul conceptului de „stil de viață”, „sentiment de inferioritate” și „compensare”. Însă, în afara acestor concepte, viața sa de zi cu zi a rămas aceeași: consulta pacienți, preda, călătorea, discuta cu învățători, părinți și medici.

Primul Război Mondial l-a prins în plină activitate. A fost recrutat ca medic în armata austro-ungară și a lucrat în spitale militare. Experiența l-a marcat. A văzut de aproape efectele fizice și psihologice ale războiului asupra soldaților. După război, s-a implicat activ în reformarea educației în Austria. A lucrat împreună cu autoritățile pentru a introduce consilierea psihologică în școli și a înființat mai multe centre de asistență psihologică pentru copii și părinți.

În anii ’20, munca sa a început să fie recunoscută în afara Austriei. A ținut conferințe în Germania, Olanda, Franța, Marea Britanie și Statele Unite. A scris cărți care au fost traduse în mai multe limbi. Cu toate acestea, el nu și-a abandonat niciodată practica medicală. Îi plăcea contactul direct cu oamenii, să asculte poveștile lor, să înțeleagă ce îi frământă.

În 1934, pe fondul creșterii nazismului și a tensiunilor politice din Europa, Adler a decis să părăsească Austria și să se stabilească în S.U.A. Avea deja acolo o rețea de colegi și studenți. A predat la mai multe universități și a continuat să țină conferințe. În ciuda vârstei și a oboselii, a continuat să muncească intens.

Ultimii ani din viață i-a petrecut între America și Europa. În 1937, în timpul unei călătorii în Scoția, unde urma să susțină o serie de prelegeri, Alfred Adler a murit subit, în urma unui atac de cord. Avea 67 de ani.

A fost înmormântat în Scoția, departe de Viena unde își petrecuse cea mai mare parte a vieții. Mulți ani mai târziu, în 2011, cenușa sa a fost repatriată în Austria, la dorința familiei și a autorităților locale.

Cronologie: Viața lui Alfred Adler

– 1870 – Se naște la 7 februarie, în Rudolfsheim, lângă Viena, Austria.
– 1875 – Se îmbolnăvește grav de pneumonie; experiență care îl marchează profund.
– 1888 – Se înscrie la Facultatea de Medicină din Viena.
– 1895 – Absolvă medicina; începe cariera ca oftalmolog, apoi medic generalist într-un cartier muncitoresc.
– 1897 – Se căsătorește cu Raissa Epstein, studentă la medicină, activistă pentru drepturile femeilor.
– 1902 – Este invitat de Sigmund Freud să se alăture grupului de discuții psihanalitice.
– 1911 – Rupe relația cu Freud și fondează școala de Psihologie Individuală.
– 1914–1918 – Lucrează ca medic în armata austro-ungară în timpul Primului Război Mondial.
– 1920–1930 – Devine o figură importantă în educație și sănătatea publică; înființează centre de consiliere psihologică în școli.
– 1926 – Face prima călătorie în S.U.A. pentru conferințe și cursuri.
– 1934 – Emigrează definitiv în S.U.A. din cauza climatului politic din Europa.
– 1937 – Moare subit pe 28 mai, în timpul unei vizite în Aberdeen, Scoția. Avea 67 de ani.
– 2011 – Cenușa sa este repatriată și depusă într-un columbar din Viena.