*Textul nu apartine proprietarului acestui site. Drepturile de autor apartin autorilor și/sau Editurii TREI, în a cărei antologie de lucrări științifice a apărut acest text cu ocazia celui de al XVII –lea Congres European de Psihoterapie, ce a avut loc la București, în 1-4 iulie 2010.
O înţelegere adleriană a stilului de viaţă: Carl Gustav Jung (partea I)
Vlad Mihai Grigorescu, M.A.
Ramona Octaviana Gheorghe, M.D.
Asociaţia pentru Psihologie şi Psihoterapie Adleriană din România – A.P.P.A.R.
Pentru cooperare
Rezumat
Lucrarea intenţionează să arate cum stilul de viaţă al unei persoane, care este personalitatea din perspectivă adleriană, poate fi dezvăluit folosind doar date din copilărie
Persoana poate fi oricine, din orice timp şi loc, atâta vreme cât există contextul şi câteva informaţii din copilărie pe care să le analizăm. Folosind aceste date se pot aduce ipoteze despre stilul de viaţă care se dezvoltă pentru respectiva persoană. Aceste ipoteze sunt o schiţă, un mod aproximativ de mişcare prin viaţă al persoanei respective către un scop final
În final, doar acea persoană poate judeca valoarea ipotezelor noastre.
Cuvinte-cheie: stil de viaţă, copilărie.
1. Abordarea adleriană nord-americană
Vom prezenta o scurtă trecere în revistă a abordării Adleriene, cu principiile de bază ale înţelegerii stilului de viaţă, abordare dezvoltată în America de Nord, care stă la baza practicii noastre şi va folosi pe toată întinderea lucrării.
Următoarele principii au existat de secole, poate de milenii, în cultura umanităţii. Alfred Adler le-a grupat împreună formând un sistem coerent de psihologie.
1.1.2. Holism
De la un nivel subatomic spre constituiri complexe, materia se organizează ca întreguri. Astfel, fiinţele umane şi psihismele lor sunt întreguri – entităţi coerente şi organizate. La fel se întâmplă și pentru grupuri de oameni, societăţi, naţiuni, umanitatea toată şi viaţa în Univers. (Smuts, 1996)
În acest fel, personalitatea este un întreg coerent, fără divizări interne şi conflicte.
1.1.3 Individualitate, unicitate
Aşa cum fiecare întreg este unic, la fel, fiecare persoană este unică. Fiecare fiinţă umană are o istorie personală unică, se mişcă prin viaţă într-un mod personal. Fiecare dintre noi şi-a creat propria personalitate. Nu sunt doi indivizi identici, nici chiar gemenii identici.
Adlerienii sunt în mod special interesaţi de unicitatea fiecărei persoane şi preferă să nu pună etichete.
1.1 4. Interes social
Specia umană a evoluat ca una socială; în acest fel ne-am adaptat şi am continuat să existăm. Este mai uşor în grupuri decât de unul singur. Astfel, fiecare dintre noi gândeşte, simte, acţionează într-un mod cu interes social.
Creierul uman s-a dezvoltat într-un mediu social şi probabil a evoluat paralel cu limbajul (Deacon, 1997).
Adlerienii cred că scopul principal al fiecărei fiinţe umane este să aparţină unui grup, să fie parte şi acceptată într-un grup. (Dreikurs, 1989, Manaster & Corsini, 1982, Powers & Griffith, 1987, Shulman & Mosak, 1988, Mosak & Maniacei, 1999).
A aparţine unui grup se obţine prin cooperare şi respectarea celorlalţi, exercitând astfel fiecare propriul Gemeinschaftgefuhl, sau spiritul comunitar.
1.1.4. Subiectivism
Fiecare persoană are un fel unic de a se percepe pe el sau pe ceilalţi. Nu există obiectivitate absolută în gândirea umană, ci doar maniere subiective de a raţiona.
Adler foloseşte un citat din Seneca, în 1912: „Totul depinde de o opinie; ea determină nu numai ambiţia, dar şi căutarea plăcerii şi avariţia, la fel de bine. În opinia noastră proprie suferim. Fiecare este aşa de mizerabil cum prejudecăţile îl fac ” (Seneca, Lucius Annaeus: Ad Lucilium epistolae morales 70-124 (125) English-Latin edition în Loeb Classical Library, în Adler, 2002a)
1.1.5. Teleologic
Oamenii avansează în propria viaţă prin scopuri generate individual Adler nota în 1912. „în dinamica psihismului uman putem vedea cum este generată o direcţie de un scop neconştient şi constant activ. Din el derivă formarea individuală, direcţia gândurilor sale şi a voinţei şi caracterul special al personalităţii sale Forţa inexhaustibilă a nevoilor şi dorinţelor umane izvorăşte din „sfinţenia ideii ghid.” (Adler, 2002a, p. vi)
Prin intermediul acestor principii interconectate reuşesc adlerienii să-i vadă pe ceilalţi oameni. Restul abordării adleriene, veche de 99 de ani, vine de aici.
1.2. Viziunea adleriană asupra fiinţei umane
Pe scurt, individul se mişcă prin viaţă ca o entitate unică, întreagă şi creativă, spre un scop făurit personal, folosind propriile convingeri de a face faţă sarcinilor vieţii, în mod esenţial într-un mediu social.
1.3. Principii înrudite
1.3.1. Logica privată, bunul-simţ comun
Logica privată este modalitatea individuală, privată, de a gândi a fiecărui individ (subiectivă şi unică). Este generată şi urmată în tot timpul în starea de conştientă, chiar dacă în mod neconştient, şi în timpul somnului în crearea viselor. De exemplu, „Ceilalţi sunt periculoşi, deci trebuie să mă păzesc”.
Logica privată rămâne în cea mai mare parte neconştientă, doar uneori devenind conştientă.
Bunul-simţ comun reprezintă setul de reguli sociale în mod comun acceptate de grupul în care individul trăieşte. Bunul-simţ comun este conştient cunoscut de toţi.
Când logica privată şi bunul-simţ comun ale unei persoane sunt în acord, atunci spiritul comunitar evoluează.
1.3.2. Inferioritate, superioritate, sentimente şi complexe înrudite
Sentimentul de inferioritate apare din credinţa subiectivă a individului de a avea limitare. Fiind subiectivă, nu poate fi măsurată. Poate fi raportată la o inferioritate sau nu. Dacă cineva crede că el sau ea este mai scund decât media, atunci acest gând va generă un sentiment de inferioritate.
De vreme ce nimeni nu este perfect, a te simţi inferior este a fi uman.
Dacă individul crede şi se simte inferior atât de acut încât transpune asta în acţiunile sale sau în lipsa acţiunilor sale, atunci apare un complex de inferioritate. Complexul de inferioritate este o declaraţie de faliment, dacă putem spune aşa. O declaraţie deschisă despre propria apercepţie a inferiorităţii. „De vreme ce sunt o persoană scundă, nu mă pot apropia cu succes de ceilalţi pentru a avea o relaţie de cuplu” — poate fi o astfel de concluzie şi o alegere de acţiune.
Superioritatea este plusul personal, avantajul unui individ faţă de alţii cu privire la aceeaşi abilitate sau trăsătură. Este deci un avantaj măsurabil, obiectiv.
Credinţa unei persoane că este superioară altora într-un anume fel creează sentimentul de superioritate. La fel ca în cazul sentimentului de inferioritate, aceste sentimente sunt generate de o opinie pur personală despre sine. O convingere de felul „Sunt superior celorlalţi pentru că sunt înalt” poate, în mod probabil, produce sentimente de superioritate. Pot fi în relaţie cu o superioritate sau nu.
Un exagerat sentiment de superioritate poate conduce la acţiuni exagerate, nefolositoare şi chiar dăunătoare sinelui sau altora. Orice convingere nerealistă creează sentimente şi acţiuni în acord cu convingerea, care pot fi potenţial dăunătoare. În acest fel, complexul de superioritate, o declaraţie explicită a valorii personale, poate deveni disfuncţional, neadaptat la realitate.
1.3.3. Compensare şi supracompensare
Observând cum corpul compensează biologic pentru organele imperfecte, Adler a descoperit un alt mod de compensare, cel psihologic. Anumiţi oameni cu o inferioritate de organ sau psihologică pot decide să facă ceva pentru a depăşi aspectul, şi astfel îşi dezvoltă abilităţi remarcabile, fizice sau psihologice. Compensarea poate fi o decizie conştientă sau neconştientă.
Individul poate compensa o inferioritate percepută în două” moduri; îmbunătăţind chiar aria perceputei deficienţe sau prin stimularea altei arii O persoană cu o deficienţă de mers poate deveni un înotător de excepţie sau un bun matematician.
Atunci când compensarea este supradezvoltată, în mod nerealist, când trece peste limite, ea se transformă într-un comportment nefolositor şi chiar dăunător pentru sine şi alţii. Aceasta este supracompensare.
1.3.4. Adaptarea la viaţă – sarcinile vieţii
Adler a considerat că fiecare individ are nevoie să abordeze trei arii în viaţă. Aceste domenii sunt parte a vieţii zilnice, oriunde şi oricând pe planetă. Acestea sunt relaţiile de prietenie, relaţiile de muncă şi relaţiile de dragoste. Pentru a le îndeplini cu succes este nevoie de curaj. O încredere bazală (în sine, ceilalţi şi lume) generează curajul, o viaţă sănătoasă. Adică, înseamnă să te simţi acasă pe acest pământ, aşa cum Adler obişnuia să spună.
Lipsa curajului (neîncrederea în sine, alţii sau lume), venind din puternice sentimente de inferioritate, poate diminua răspunsul direct al cuiva la sarcinile vieţii. Evitarea sau retragerea de la una sau mai multe dintre sarcinile vieţii înseamnă că individul este descurajat, el sau ea şi-au crescut aceste sentimente de inventoriate în complexe de inferioritate. Lipsa curajului se manifestă în evitare, retragere, ezitare, mersul înainte înapoi sau orice fel de evadare din sarcina vieţii.
O persoană curajoasă răspunde vieţii cu curaj „Da, pot!”
1.3.5. Conştient şi neconştient
Conştiinţă se consideră conţinutul de care persoana este conştientă atunci când se gândeşte. În rest, informaţia pe care persoană o ştie sau o procesează este neconştientă.
În timp ce suntem treji, suntem conştienţi şi neconştienţi de ceea ce gândim. Conţinuturile pot deveni conştiente, pentru ca apoi să se prăbuşească în neconştient, doar pentru a fi din nou aduse conştiinţei. Este o tranziţie domoală, fără bariere şi tensiuni. Alterările de date apar pentru a ţine o ordine cu propriile convingeri şi scopuri, pentru a confirma propria viziune (în 1.4. Stilul vieţii).
In perioada de somn gândim neconştient. Este un proces total diferit de cel conştient.
In timpul somnului REM gândirea noastră este „non-lineară”, extrem de creativă. Această modalitate este gândirea noastră privată, fără restricţii şi limite. Nu are nevoie să se supună regulilor material ale lumii şi astfel se poate descoperi liber. Spaţiul şi timpul şi constrângerile lor nu mai există, la fel nici normele sociale (Gold, 1978). Este logica noastră privată în forma pură (Gold, 978).
1.4. Stilul vieţii
Stilul de viaţă este modul personal, creat individual, de a gândi, simţi şi acţiona. Este o creaţie unică, subiectivă şi coerentă folosită de individ pentru a se mişca prin viaţă. O entitate omogenă fără divizări interne, deci fără bariere şi tensiuni.
Astfel, stilul de viaţă adună informaţii şi le transformă pentru confirmarea de sine. Detectează evenimentele care îl confirmă în convingeri de bază, le ţine minte şi le transformă, dar discreditează evenimente care contrazic convingerile.
Convingerile fundamentale şi scopurile, ca şi metodele de a ajunge la ele, sunt dezvoltate de fiecare persoană, de la naştere, prin interacţiunea cu mediul înconjurător. Cu moştenirea genetică, într-un mediu dat, copilul creează nucleul de bază al sistemului de convingeri până la vârsta de 8-9 ani. Dacă este nevoie, procesul se continuă prin modificarea convingerilor şi după această vârstă.
2. Carl Gustav Jung (1875-1961) – date din copilărie
Pentru a privi stilul vieţii lui Carl Jung am folosit doar datele despre familia şi copilăria lui redate mai jos. Am selectat şi opt amintiri timpurii, o serie de evenimente pe care şi le aminteşte întâmplate o singura dată înainte de vârsta de 8-9 ani.
2.1. Constelaţia familiei
Mediul în care copilul petrece primii 8-9 ani din viaţă, mai ales persoanele prezente acolo, relaţiile dintre ele constituie constelaţia familiei. Aceasta include fraţii, adulţii care au crescut copilul şi alte persoane semnificative implicate. Acesta este locul unde copilul îşi creează nucleul stilului de viaţă.
2.1.1. Spaţiu şi timp
Elveţia este republică cu o conducere comună, fără preşedinte. Cantoane cisalpine, transalpine, intra alpine. Cultură din existenţa mai multor limbi (mai ales italiană, franceză şi germană). In principal un popor de munteni. La naşterea lui Jung, trei cincimi din populaţie este protestantă. (McLynn, 1996). Epoca Victoriană, cu standardele sociale înalte este apusă.
2.1.2. Familia
Pe linie paternă:
– Doctor Carl Jung, decedat in 1645, afiliat la Rozacrucieni.
– Străbunicul Franz Ignaz lung (1759-1831), medic Are o căsnicie nefericită cu Sophie Ziegler.
Sophie Ziegler, personalitate artistică activă, probleme psihice, circula un zvon că ar fi avut un copil nelegitim cu Goethe (pe care îl cunoscuse).
Bunicul Carl Gustav (1794-1864) studiază medicina. Este, de tânăr, activ politic – pătimaş şi radical. In 1820 ajunge în Elveţia, unde face Carleră în medicină, la Universitatea din Basel. Reorganizează universitatea, care decăzuse. Este interesat de psihiatrie. Se plimbă cu un mic porc. Ajunge Mare Maestru al Lojei masonice elveţiene. Publică lucrări ştiinţifice şi câteva piese de teatru. Marital, prima soţie moare după ce naşte trei copii, apoi Carl Gustav decide să se căsătorească cu fiica primarului din Basel. Primarul refuză, şi atunci Carl Gustav se hotărăşte să se însoare cu prima femeie frumoasă care îi iese în cale. Intră într-o tavernă şi cere in căsătorie o chelneriţă. Aceasta naşte doi copii, moare. Carl
11 Constelaţia familiei
Mediul în care copilul petrece primii 8-9 ani din viaţă, mai ales persoanele prezente acolo, relaţiile dintre ele constituie constelaţia familiei. Aceasta include fraţii, adulţii care au crescut copilul şi alte persoane semnificative implicate. Acesta este locul unde copilul îşi creează nucleul stilului de viaţă.
21.1 Spaţiu şi timp
Elveţia este republică cu o conducere comună, fără preşedinte. Cantoane cisalpine, transalpine, intra alpine. Cultură din existenţa mai multor limbi (mai ales italiană, franceză şi germană). In principal un popor de munteni. La naşterea lui Jung, trei cincimi din populaţie este protestantă. (McLynn, 1996) Epoca Victoriană, cu standardele sociale înalte este apusă.
2.1.2. Familia
Pe linie paternă:
– Doctor Carl Jung, decedat in 1645, afiliat la Rozacrucieni.
– Străbunicul Franz Ignaz Jung (1759-1831), medic. Are o căsnicie nefericită cu Sophie Ziegler.
Sophie Ziegler, personalitate artistică activă, probleme psihice, circula un zvon că ar fi avut un copil nelegitim cu Goethe (pe care îl cunoscuse).
bunicul Carl Gustav (1794-1864) studiază medicina. Este, de tânăr, activ politic – pătimaş şi radical. In 1820 ajunge în Elveţia, unde face Carleră în medicină, la Universitatea din Basel. Reorganizează universitatea, care decăzuse. Este interesat de psihiatrie. Se plimbă cu un mic porc. Ajunge Mare Maestru al Lojei masonice elveţiene. Publică lucrări ştiinţifice şi câteva piese de teatru. Marital, prima soţie moare după ce naşte trei copii, apoi Carl Gustav decide să se căsătorească cu fiica primarului din Basel. Primarul refuză, şi atunci Carl Gustav se hotărăşte să se însoare cu prima femeie frumoasă care îi iese în cale. Intră într-o tavernă şi cere in căsătorie o chelneriţă. Aceasta naşte doi copii, moare. Carl Gustav o cere din nou în căsătorie pe fiica primarului, care acum acceptă. Sophie naşte opt copii. Cel mai mic, Paul Jung, este tatăl lui Carl Jung.
Pe linie maternă:
– Bunicul Samuel Preiswerk (1799-1871), pastor şi sionist convins, pasionat de istoria evreilor. Ajunge lector în studii de ebraică. Vine la Basel în 1833. Cu prima soţie, Magdalene, are un copil. Cu a doua, Augusta Faber, are treisprezece copii. Ocultist şi spiritist, la şedinţele de spiritism de acasă, făcute cu Augusta, aşeza un scaun gol pentru prima lui soţie. Augusta era şi ea medium
Părinţii.
Paul şi Emilie sunt amândoi mezini, din familii cu treisprezece copii. Paul studiază limbi orientale. Se deprimă şi, Ia treizeci de ani, e pastor obscur al Bisericii elveţiene reformate evanghelice din cantonul Turgau. Liniştit şi timid in public, acasă e certăreţ şi nervos. Relaţia lui cu Emilie Preiswerk este nefericiţi în 1878 (Carl are 3 ani) se despart temporar, Emilie se internează într-un spital de boli nervoase.
Copiii familiei:
Paul (1873) trăieşte doar câteva zile.
Carl Gustav (1875-1961);
Johanna Gertrud.
2.2. Amintiri timpurii
Amintirea timpurie este evenimentul întâmplat o singură dată înainte de vârsta de 8-9 ani.
Fiind sub influenţa stilului de viaţă, memoria selectează, transformă şi chiar creează evenimente care întăresc convingerile şi scopurile de bază. Nu este niciodată obiectivă. Şi, fiind despre scopurile personale, memoria nu este despre trecut, ci despre prezent.
Fiecare amintire timpurie arată astfel ceva despre stilul de viaţă al persoanei. Într-un mod direct, fiecare amintire timpurie este o vinietă a stilului de viaţă.
Mai multe amintiri timpurii alcătuiesc o poveste mai complexă, spusă neconştient. Este o secvenţă pe care persoana o creează în viaţa reală (de obicei, opt amintiri timpurii sunt suficiente, mai mult decât atâtea fiind redundante).
Notă – amintirile timpurii pot fi uneori influenţate de percepţia persoanei asupra situaţiei curente de viaţă. Amintirile folosite în text sunt date de Jung la 83 de ani.
Din fericire, Jung pare a reda amintirile timpurii în ordinea în care şi le-a amintit. Spunem „din fericire” pentru că ordinea în care cineva îşi aminteşte întâmplări timpurii uşurează înţelegerea mişcării prin viaţă a persoanei respective. Vom considera amintirile timpurii din text ca amintite în ordinea reprodusă, când le vom discuta.
Am păstrat cele câteva lămuriri ale lui Jung despre amintiri, pentru că ele îmbogăţesc imaginea despre stilul său de viaţă.
„Viaţa mea este o poveste a autorealizării inconştientului. Tot ce este în inconştient caută să se manifeste în exterior, la fel cum şi personalitatea doreşte să evolueze din stările ei inconştiente şi să aibă experienţe ca întreg.”
„Pot face doar afirmaţii directe, doar «să spun poveşti». Problema nu este dacă poveştile sunt «adevărate» sau nu. Important este dacă ceea ce spun e fabula mea, adevărul meu” (pag. 3) (subiectivism, unicitate)
„Amintirile mele încep din al doilea sau al treilea an… Ele nu sunt decât insule de memorie plutind pe o mare a vagului, fiecare în sine, aparent fără nicio legătură intre ele.
Îmi vine o amintire care este, poate, cea mai timpurie din viaţa mea, şi e într-adevăr doar o impresie neclară.
(AT1)
Stau întins într-un pram, la umbra unui copac. Este o zi de vară frumoasă, caldă, cerul albastru, şi lumina aurie a soarelui ţâşnind printre frunze verzi. Acoperitoarea a fost lăsată in sus. Tocmai m-am trezit in frumuseţea glorioasă a zilei şi am o senzaţie de bunăstare indescifrabilă.
Văd soarele strălucind printre frunzele şi mugurii încrengăturii. Totul este absolut minunat, colorat şi splendid.
(AT 2)
O altă amintire: stau aşezat în sufrageria noastră, în partea de vest a casei, cocoţat pe un scaun înalt şi luând cu lingura lapte cald, cu bucăţi de pâine ruptă în el. Laptele are un gust plăcut şi un miros caracteristic.
Aceasta a fost prima oară când am devenit conştient de mirosul laptelui. A fost momentul când, s-ar putea spune, am devenit conştient de a mirosi (sublinierea noastră) şi această amintire vine dintr-un trecut îndepărtat
(AT 3)
Încă una: o minunată seară de vară. O mătuşă mia spus Acum o să-ţi arăt ceva.” M-a scos afară, în faţa casei, pe drumul spre Dachsen. În depărtare, la orizont, lanţul Alpilor se scălda în rosurile incandescente ale apusului. Alpii se puteau vedea foarte clar în acea seară. Acum uită-te acolo” – o aud spunându-mi in dialect elveţian – „munţii sunt toţi roşii.” Pentru prima oară am văzut conştient Alpii. Apoi mi s-a spus că în ziua următoare copiii din sat vor pleca într-o excursie cu şcoala la Uetliberg, lângă Ziirich. Voiam atât de mult să merg şi eu. Spre părerea mea de rău, am fost informat că cei mici ca mine nu pot merge, nu se putea face nimic. De atunci Uetliberg şi Zurich sunt un tărâm intangibil al viselor, lângă munţii incandescenţi, acoperiţi cu zăpadă.
(AT 4)
Dintr-o perioadă ceva mai târzie vine o altă amintire. Mama m-a luat la Thurgau în vizită la nişte prieteni, care aveau un castel la lacul Constance. Nu am putut fi luat de lingă apă. Valurile de la vasul cu aburi ajungeau la mal, soarele lucea pe apă şi nisipul de sub aţă fusese încreţit de valuri in mici creste. Lacul se ducea până departe, tot mai departe. Întinderea aceasta de apă era o plăcere de neimaginat pentru mine, o splendoare incomparabilă. Atunci mi s-a fixat in minte ideea că trebuie si trăiesc lângă un lac; fără apă, m-am gândit, nimeni nu poate trăi.
*Textul nu apartine proprietarului acestui site. Drepturile de autor apartin autorilor și/sau Editurii TREI, în a cărei antologie de lucrări științifice a apărut acest text cu ocazia celui de al XVII –lea Congres European de Psihoterapie, ce a avut loc la București, în 1-4 iulie 2010.